

                             DORINTA



          Vino-n codru la izvorul 

          Care tremura pe prund,

          Unde prispa cea de brazde

          Crengi plecate o ascund.



          Si in bratele-mi intinse

          Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,

          Sa-ti desprind din crestet valul,

          Sa-l ridic de pe obraz.



          Pe genunchii mei sedea-vei,

          Vom fi singuri - singurei,

          Iar in par infiorate

          Or sa-ti cada flori de tei.



          Fruntea alba-n parul galben 

          Pe-al meu brat incet s-o culci,

          Lasind prada gurii mele

          Ale tale buze dulci...



          Vom visa un vis ferice,

          Ingina-ne-vor c-un cint

          Singuratece izvoare,

          Blinda batere de vint;



          Adormind de armonia 

          Codrului batut de ginduri,

          Flori de tei deasupra noastra

          Or sa cada rinduri - rinduri.



                    (1876, 1 septembrie)





.

